Imaginaţi-vă că aveţi acasă o bucătărie magică, în care puteţi obţine pe loc orice fel de mâncăruri, din orice colţ al lumii, în orice cantităţi. Cu o asemenea bucătărie nu mai aveţi cum să vă faceţi griji legate de mâncare, orice doriţi să mâncați apare instantaneu pe masă.
Evident, sunteţi foarte generoși cu mâncarea voastră, pe care o dăruiţi necondiţionat altor persoane, fără a aştepta nimic din partea lor. Oricine este în casa dumneavoastră este invitat la masă, din simpla plăcere de a împărtăşi aceste bunătăți. Astfel, casa voastră este plină de oaspeți care vin să mănânce în bucătăria magică.
Într-o zi bate cineva la uşă. Este o persoană de sex opus care a adus o pizza. Ea vă spune: „Hei,vezi această pizza? Am să-ţi dau ţie această pizza dacă mă laşi să-ţi controlez viaţa, dacă accepţi să faci tot ce voi spune eu. Nu o să-ţi mai fie niciodată foame, căci eu voi aduce pizza în fiecare zi. Tot ce ai de făcut este să te porţi frumos cu mine.”
Vă puteţi imagina reacţia dumneavoastră? În bucătăria voastră puteţi obţine pe loc aceeaşi pizza, ba una chiar şi mai gustoasă. Această persoană vine şi vă oferă hrană dacă acceptaţi să faceţi tot ce vă spune ea. Probabil o să râdeţi şi o să-i spuneţi: „Nu, Mulţumesc! …Poţi intra în casa mea şi poţi mânca orice doreşti, iar eu nu o să-ţi cer nimic in schimb….”
Acum imaginaţi-vă exact în aceeaşi situaţie de mai sus. Au trecut câteva săptămâni de când ați pierdut cheia de la bucătăria magică și nu aţi mai mâncat nimic. Sunteţi foarte flămândă….Aceeaşi persoană vine la dumneavoastră şi vă spune: „Hei, ţi-am adus ceva de mâncare. Singura condiţie ca să primeşti această pizza este să faci ce spun eu”. Pizza miroase apetisant, iar foamea voastră este maximă. Vă decideţi să acceptaţi hrana şi să faceţi ce spune persoana respectivă. Acum aveţi de mâncare, dar s-ar putea ca mâine să nu mai aveţi, aşa că acceptaţi să faceţi tot ce vi se cere. (…)
Imaginaţi-vă acum că în loc de hrană, este vorba de iubire. Să spunem ca în inima dumneavoastră există foarte multă iubire. Nu numai că vă iubiţi pe dumneavoastră, dar iubiţi întreaga lume. O iubiţi atât de mult încât practic nu mai aveţi nevoie de iubirea altcuiva. O răspândiţi necondiţionat asupra celor din jur, fără să puneţi condiţii și fără să cereți ceva la schimb. Sunteţi un milionar al iubirii, iar cineva vă bate la uşă şi vă spune: „Hei, ţi-am adus nişte iubire. Poţi avea iubirea mea, dar numai dacă vei face ceea ce-ţi voi spune eu”.
Dacă sunteţi deja plin de iubire, care va fi reacţia dumneavoastră? Probabil veţi râde şi veţi răspunde: „Mulţumesc, dar nu am nevoie de iubirea ta. Inima mea e plină deja de iubire, chiar mai mare şi mai multă decât a ta, iar eu îmi dăruiesc iubirea necondiţionat”.
Dar ce se întâmplă dacă dumneavoastră tânjiţi după iubire, daca inima dumneavoastră este complet goală, iar altcineva vine şi vă spune: „Vrei puţină iubire? Uite îţi ofer eu nişte iubire, dar numai dacă accepţi să faci ceea ce spun eu”? Dacă tânjiţi cu adevărat după iubire şi dacă apucaţi să gustaţi puţin din iubirea altuia, atunci veţi fi dispus să faceţi orice pentru aceea iubire. Unii oameni sunt atât de goi încât sunt dispuşi să-şi vândă chiar sufletul pentru puţină atenţie.
Inima omului este la fel ca bucătăria magică din această metaforă. Dacă vă veţi deschide inima, veţi avea la dispoziţie întreaga iubire de care aveţi nevoie. Nu are nici un sens să colindaţi întreaga lume cerşind după iubirea altora: „Vă rog, vrea cineva să mă iubească şi pe mine? Vă implor, mă simt atât de singură. Nu sunt suficient de bună pentru a fi iubită. Simt nevoia să mă iubească cineva, ca să îmi dovedească că sunt vrednică de a fi iubita”. Iubirea există deja în interiorul fiecăruia dintre noi dar noi încă nu o vedem.
Nu vedeţi ce dramă creează oamenii atunci când sunt convinşi că nu dispun de iubire? Tânjesc atât de mult după puţină iubire, încât atunci când apucă să guste puţin din iubirea altcuiva, devin dependenţi, creându-şi astfel o nevoie uriaşă. Devin obsedaţi de iubire. Atunci se produce marea dramă: „Ce o să mă fac dacă el/ea mă va părăsi? Cum am să pot trăi fără el/ea?”. Ei nu pot trăi fără furnizorul de droguri, fără doza lor zilnică. Fiind atât de înfometaţi ei sunt dispuşi să-i lase pe alţii să le controleze viaţa pentru acea doză minusculă. (…)
Pentru a ieși din acestă situație cel mai folositor este să vă focalizaţi asupra relaţiei supreme cu dumneavoastră înşivă. Această relaţie nu are nimic de-a face cu egoismul, ci cu iubirea de sine. Cele două concepte sunt departe de a fi sinonime. Egoismul se naşte acolo unde nu există iubire. Cine se iubeşte pe sine este capabil să-şi reverse iubirea şi asupra altora. Numai asemenea oameni pot intra într-o relaţie adevărată, căci ei nu fac acest lucru pentru că simt nevoia de a fi iubiţi, ci pentru că doresc să aibă această opţiune. Când îşi aleg iubitul/iubita, ei privesc obiectiv şi văd imediat cu cine au de-a face.
Având suficientă iubire, ei nu sunt înfometați de iubirea iubitului/iubitei, şi deci nu mai trebuie să se amăgească. Asemenea oameni sunt compleţi. Iubirea emană din ei, aşa că nu mai simt nevoia să vâneze iubirea datorită fricii de singurătate.
sursa: fragment din „Arta de a iubi”, Don Miguel Ruiz, Editura Mix.
