Dismorfofobia peniana- cauze si tratament

Dismorfofobia reprezinta tulburarea psihica definita ca fiind obsesia sau preocuparea exagerata pentru aspectul fizic, sau pentru o parte a corpului, care conduce, deseori, la interventii de chirurgie estetica.

Un tip special de dismorfofobie este dismorfofobia peniana. Multi barbati  cred  ca au o problema si sunt nemultumiti de marimea organului sexual. Marimea medie a unui penis in erectie variaza intre 13 si 16 cm. Desi 80% femeile sunt multumite de marimea organului sexual al partenerului lor, 45% dintre barbati si-ar dori sa aiba un penis mai mare.

Persoanele cu aceasta afectiune sunt preocupate de defecte fizice  nesemnificative sau chiar neobservate de catre cei din jur. Apare o preocupare exagerata, nefondata pentru corp sau pentru aspectul fizic, persoana avand ganduri intense, obsesive ca ceva este in neregula cu corpul ei . Chiar si dupa operatii estetice de corectare a presupusului defect, pacientul ramane nemultumit. Acesta se simte urat, defect, în ciuda tuturor metodelor de tratare a defectelor fizice.

Simptomele dismorfofobiei sunt asemanatoare cu cele ale tulburarii obsesiv-compulsive sau ale unor tulburari de nutritie. Acestea din urma, ca si dismorfobia, determina persoana sa fie exagerat de îngrijorata în legatura cu aspectul sau fizic. Apare un comportament obsesiv, repetitiv de tipul verificarii corpului sau a partii respective si  a imaginii sale in oglinda.

Persoanele care au o imagine de sine foarte proasta, care nu se simt bine in corpul lor sau care sunt nemultumite de organele lor sexuale,  intampina de cele mai multe ori probleme in atingerea orgasmului,  le este dificil sa aiba o viata sexuala normala si  au un nivel de intimitate scazut in cadrul relatiei.

Dismorfofobia – cauzele care o determina

• Stima de sine scazuta: persoanele cu stima de sine redusa sunt foarte vulnerabile în fata dismorfofobiei, acesta fiind principalul factor declansator
• Traumele din copilarie: unele episoade traumatice experimentate la varste timpurii pot determina dezvoltarea acestei fobii, împreuna cu depresia sau nevrozele.
• Influentele mediului: persoanele carora le-a fost criticat aspectul fizic de catre parinti sau de catre persoane apropiate pot dezvolta mai usor tulburarile de stima de sine si, ulterior, dismorfofobia.
• Diverse teorii care încearca sa explice dismorfofobia sugereaza ca anumite disfunctionalitati aparute in regiunea creierului responsabila cu imaginea corpului sunt responsabile pentru aceasta afectiune. Aceasta teorie este plauzibila si datorita faptului ca aceasta tulburare este deseori însotita de anxietate sau depresie.
• Cauze genetice: circa 20% dintre cei care sufera de aceasta boala au o ruda de gradul I care este afectata de tulburarea dismorfica a corpului

Este dificil sa se puna diagnosticul de dismorfofobie, deoarece persoanele care sufera de aceasta tulburare sunt rusinate de aceasta problema, au stima de sine scazuta si nu admit ca sufera de aceasta afectiune. Acesta este motivul pentru care multe cazuri de acest tip trec neobservate si netratate. Singurul indiciu pentru un medic ar fi apelarea în mod repetat la interventii chirurgicale estetice.

Medicul începe diagnoza cu istoricul de viata al pacientului, urmat de o examinare fizica. Daca, într-adevar, se constata existenta dismorfofobiei, medicul va face o trimitere catre un psiholog, care va începe terapia propriu-zisa.

Dismorfofobia – Tratament

Tratamentul dismorfofobiei  implica o combinatie între urmatoarele metode terapeutice:

-psihoterapia cognitiv comportamentala – aceasta se concentreaza pe schimbarea modului de gandire (terapie cognitiva) si de comportament (terapie comportamentala) al persoanei diagnosticate. Prin consiliere si încurajarea unor noi moduri de gandire, persoana este determinata sa nu mai mentina o imagine deformata despre sine, iar comportamentul îi este influentat pozitiv.

– terapia de grup – pacientul este provocat sa vorbeasca deschis despre problema sa cu alte persoane diagnosticate la fel, în prezenta unui psiholog cu experienta. Acest proces va duce la schimbarea perspectivei si la auto-întelegere.

–  in cazurile rezistente, pe langa consiliere, se pot prescrie  medicamente, pentru a grabi procesul de vindecare. În general, vor fi prescrise anxiolitice sau antipsihotice.

Daca crezi ca ai nevoie de ajutorul unui specialist, nu pierde vremea, contacteaza-ne!